Sambata 5:30, centru Bucuresti, Piata Victoriei. Imi astept nerabdator participantii la tura ce avea sa ne astepte in Piatra Craiului, pe sub abruptul vestic, de la Cabana Garofita, Cerdacul Stanciului, Marele Grohotis, Umerii Pietrei Craiului, Poiana Tamasel, Cabana Garofita. Fetele incep sa apara primele, apoi baietii. Or fi mai nerabdatoare? ­čśŐ Facem cunostinta cu totii, mai timid la inceput si ne imbarcam. Reluam succint programul si plecam cu totii spre Satic si apoi spre Cabana Garofita.

Mai greu dimineata, o gluma din cand in cand, nu ne trezeste de tot, mai povestim de ture, pe unde am mai fost, pe unde intentionam sa mai mergem. Tracem de Tragoviste, apoi, apropiindu-ne de Campulung, incepe sa apara si peisajul submontan, apoi Muntii Leaota, comunele Cetateni, Stoienesti, incepem sa povestim de aceste locuri. Desi drumul lungut, ne apropiem si uitam acest lucru. Trecem de Dragoslavele, Rucar ir la Podul Dambobitei, facem stanga Spre Satic. Drumul nemodernizat incetineste viteza si scade confortul nostru, dar mai avem putin. Dupa 3 ore si jumatate parcam inaintea barierei ce opreste accesul la drumul forestier spre cabana Garofita Pietrei Craiului.

In mai putin de o ora ajungem la cabana. Il salutam pe nea Gelu, cabanierul si facem un mic popas. Vedem de aici Cerdacul Stanciului si o parte din traseu, le arat drumetilor mei ┬áurcarea ce ne asteapta, dar si frumusetea carstica a Cerdacului, vechea pestera cu tavan prabusit, ce acum arata ca o arcada cu bila uriasa in mijloc. Toti nerabdatori sa ajungem, sa ne facem poze acolo. Si ei inca nu stiu cum este privelistea de susÔÇŽ ­čśŐ Alimentam cu apa si ii dam drumul mai departe.

Cruce Galbena pe urcare, verdeata foarte mare in acest an ploios. Intr-un luminis poposim si povestesc drumetiolor de peretele senzational pe care il avem in fata, spre care urcam, peretele si Creasta Pietrei Craiului maiestuoasa. Avem in fata noastra Marele Grohotis, Peretele Central, Poiana Inchisa, si traseul nemarcat de ajungere in aceasta, intrarile aproximative in Braul de Mijloc si Braul Rosu din acest unghi. Drumetii inmarmuritiÔÇŽ Se poate merge pe acolo? Da, sun clasice in Piatra Craiului, cu grija, experienta acumulata si cunostintele celor ce au mai batut aceste carari!

Ne intersectam cu triungiul Rosu pentru o scurta perioada, ce vine de la cabana Valea lui Ivan si pana la Plaiul Foii. Dupa 10 minute il parasim si urcam abrupt spre perete, prin padure, partea cea mai abrupta a drumetiei noastre. Fara alte dificultati tehnice, acesta urcare de maxim o ora in ritm extra lejer, devine cea mai ÔÇťgreaÔÇŁ parte. Cu putina intarziere fata de plan, ajungem deasupra padurii, a baza peretelui.

Odata iesiti la lumina, splendoarea se desfasoara in dreptul ochilor nostri. Peste Dambovita avem Muntii Iezer ÔÇô Papusa, in planul apropiat fiind Varful Papusa 2391m, cu ale sale plaiuri ce se unesc sub varf, Boteanu, Cascoe si Dracsin. In dreapta Muntii Fagaras, inceputul Masivului. Desupra perete, drept, imens!

Dupa ce admiram, facem dreapta, spre Cerdacul Stanciului, ajungem foarte repede la pestera Stanciului si apoi la Cerdac, format cum spuneam din prabusirea tavanului unei stravechi pesteri, ce astazi arata ca o minunata arcada imensa cu o uriasa bila in mijloc! Poze cu zecile din partea noastra. De alfel poteca bine conturata, dreapta, din aceasta zona, reflexia soarelui din stanca alba, formatiunile care mai de care, reprezinta tablou din alta lume, parcaÔÇŽ

Ne intoarcem pentru a ne continua drumul planificat. Odata ajunsi la Marele Grohotis, hotaram  pauza de masa S-a facut deja ora 13:00 cu toate pauzele.

Cand sa pasim pe Marele Grohotis, Capre Negre in 2 familii numeroase ne asteptau la sesiunea foto, cu Ieduti mici, din acest an, Tap in fruntea turmei, unele mai sus, altele mai jos, nu se dadeau speriate nicicum!

Ne continuam traversarea spre Umerii Pietrei Craiului, acum pe Triunghi Albastru, trecem de Marele Grohotis, mai urcam putin, mai coboram putin, ajungem in dreptul urcarii pe Padina Lancii si tot mai departe prin minunatele peisaje, cu ochii spre tinta noastra, stana din Poiana Tamasel.

Odata ajunsi sub Umerii Pietrei Craiului, facem stanga, tot pe triunghi albastru spre Poiana Tamasel. Imediat ce am iesit in muchia de sub umeri, un vant rece, destul de puternic, mi-a atins pielea. Este un sentiment ce mie imi aduce aminte de Toate Panzele Sus, scena cand au fost sabotati de Span, prin devierea Busolei cu Pumnalul. Ismail a crezut ca redreseaza cursul si a carmit brusc, Iag Gherasim a simtit schimbarea vantului brusc in noapte, ar fi zis el ceva, dar totusi a crezut ca i se pare si poate e doar o inchipuire.┬á La fel si momentul nostru, vant schimbat intr-o secunda, soare sus, ceva nori departe. Ai zice vine ploaia, dar e soare, totusi vantul rece indica cevaÔÇŽ Mai prin padure, mai prin zmeuris, mai prin padure iar si pana in poiana. In 20 minute, intreaga creasta a fost acoperita de nori si vantul rece s-a intetit. Ploaia este evidenta acum! Apucam sa facem cateva poze in Varful Tamasel cu creasta Pietrei Craiului in spate. Sub o ora am adunat de sub umeri pana in Tamasel.

De aici sunt 2 variante de coborare la Canaba Garofita. Mai jos de stana pleaca Puncul Galben direct spre cabana, sau inainte de Varful Tamasel pe curba de nivel, triunghiul Rosu,  pe care l-am mai intalnit azi, se intoarce spre directia de unde am plecat noi. Mai putin de o ora faci pana la Cabana, pe Punctul Galben. Incepand sa polaia, eu am ales un mix intre cele doua, ce nu face obiectul descrierii de astazi.

Ajungem inapoi la Cabana Garofita, ne odihnim putin, multumiti si entuziasmati de drumetia de astazi! Coboram drumul forestier spre masina si luam calea inapoi spre casa, pana la o noua drumetie!

Acelora dintre voi ce vor aduna cunostinte prin parcurgerea acestor randuri, le multumesc pentru timpul acordat citirii, participantilor, asemenea, ati fost o echipa ce dau satisfactie oricarui conducator de grup, cand citeste in ochii vostrii resatisfactia peisajelor intalnite. Acelora dintre voi ce vor sa participe la urmatoarele drumertii, ii astept cu drag!

 

Carari insorite!

 

Multumesc,

Ovidiu Hriscu,

Adventure Express Romania

Las─â un comentariu